Mulţi dintre cititorii buletinului nostru, mai ales cei care au lucrat la judiciar, îşi mai amintesc poate emoţia produsă în rândul cadrelor de miliţie şi mai puţin în rândul populaţiei, care la acea vreme nu prea era la current cu situaţia operativă, de vestea spargerii comise la Muzeul de Artă Bruckental din Sibiu, spargere care a avut loc în data de 26 mai 1968. Cu ocazia cercetării la faţa locului, care fost efectuată de o echipă de criminalişti şi judiciarişti condusă de celebrul general Dumitru Ciacanica, s-a ajuns la concluzia că autorii furtului au pătruns în incinta muzeului în timpul zilei, odată cu ceilalţi vizitatori, s-au ascuns apoi în podul clădirii, unde au rămas până la plecarea personalului de serviciu, după care, în cursul nopţii au forţat uşa podului dinspre sălile de istorie, şi au pătruns în sala “Baroc” de unde au furat un număr de opt picturi în ulei pe pânză şi lemn, cu care s-au făcut nevăzuţi.

Cu toate eforturile depuse de echipa de anchetă aproape doi ani de zile, nu s-a putut da de urma tablourilor şi, încet, încet, uitarea s-a aşternut peste acest caz.

În anul 1973, după revenirea României la Interpol – organizaţie internaţională creată în 1923, la care ţara noastră se numără printre membrii fondatori – s-a decis darea în urmărire internaţională a respectivelor tablouri, în speranţa că, vreodată, acestea vor fi scoase la lumină de către cei care le-au furat sau le-au cumpărat de la hoţi.
Anii au trecut, lumea s-a confruntat cu multe alte probleme, iar cazul a fost clasat.

Şi iată că, la începutul lunii martie 1998, după 30 ani de la dispariţia valoroaselor tablouri, Secretariatul General Interpol de la Lyon/Franţa a semnalat Biroului Naţional Interpol român că una dintre pânzele urmărite, şi anume cea intitulată “Bărbat cu craniu” ar fi fost găsită în Statele Unite ale Americii. Toată şefimea Poliţiei Române, informată despre o asemenea posibilitate, a intrat imediat în alertă, iar prin Biroul Naţional Interpol am cerut omologilor noştri de la Interpol Washington amănunte despre acest caz, trimiţându-le şi fotografia tabloului menţionat.
La scurt timp, am primit de la colegii americani următorul mesaj : «Serviciul vamal din Miami informează că un anume Mike Oprişi, născut în 1943 în România, a predat de bunăvoie autorităţilor noastre patru opere de artă care par a fi identice cu cele urmărite ca furate în notiţa Secretariatului General Interpol, şi anume “Ecce homo”, “Bărbat cu craniu”, Bărbat cu pipă la fereastră” şi miniatura “Portret de tânără femeie”. Un expert a fost solicitat să examineze aceste obiecte în zilele următoare. Vă rugăm să ne trimiteţi copii după procesul-verbal de constatare a furtului, precum şi fotografiile obiectelor furate. De asemenea, dacă aceste obiecte au fost listate într-un catalog de muzeu, vă rugăm să ne trimiteţi această documentaţie. Pentru a confisca obiectele respective, avem nevoie imediat de un răspuns din partea autorităţilor dumneavoastră, din care să rezulte că aceste obiecte au fost furate şi că ele sunt proprietatea muzeului ».

Bineînţeles că acest mesaj ne-a făcut să uităm de toate timp de câteva zile şi să căutăm dovezile necesare confiscării şi restituirii tablourilor către ţara noastră. La Sibiu, dosarul nu se mai găsea la poliţie. Noroc cu unul dintre colegii noştri criminalişti, colonelul Ilie Fleacă, acum pensionar ca şi noi, care prin relaţiile sale la parchet, a reuşit să facă rost de o copie a procesului-verbal de cercetare la faţa locului, operaţiune la care participase personal, şi de fotografiile făcute cu această ocazie, pe care le păstra de treizeci de ani ! De la directorul muzeului am făcut rost şi de restul documentaţiei, care a fost trimisă urgent la Washington, stabilindu-se totodată o legătură permanentă cu colegii americani, până la restituirea tablourilor.

Pe parcurs, s-a primit de la aceştia un mesaj prin care Serviciul vamal american, care a examinat picturile prin intermediul unui expert, a certificat identitatea acestora cu cele furate din muzeul de la Sibiu, valoarea acestora ridicându-se, după opinia experţilor, la aproape un milion de dolari.

La începutul lunii iulie 1998, Divizia de contrabandă din cadrul Serviciului vamal din Miami/Florida şi Oficiul pentru Afaceri Internaţionale din Washington au remis tablourile unui reprezentant al Ambasadei României în Statele Unite ale Americii. Cu ocazia vizitei de stat în S.U.A. a fostului preşedinte Emil Constantinescu, realizată tot în luna respectivă, unde a fost însoţit de ministrul culturii de la acea vreme, actorul Ion Caramitru, acestea au fost expuse la sediul reprezentanţei noastre diplomatice, fiind înmânate oficial preşedintelui român de către gazdele americane cărora şeful statului nostru le-a mulţumit pentru colaborarea fructuoasă în acest caz.

De asemenea, şeful Poliţiei Române de la acea vreme, generalul Nicolae Berechet, a trimis subsecretarului de stat american Raymond W. Kelly, care era şi vicepreşedinte al Interpolului, o scrisoare de mulţumire, în care se putea citi între altele : « Aş dori să vă adresez sincerele mele mulţumiri pentru diligenţele depuse de Serviciul vamal din Miami în vederea clarificării situaţiei acestor tablouri, puse în urmărire internaţională, prin Interpol, încă din anul 1973. Vă mărturisesc că pentru mine şi pentru Poliţia Română, sprijinul acordat de dumneavoastră reprezintă o ilustrare elocventă a spiritului de cooperare internaţională promovat în cadrul Interpolului şi, totodată, o mărturie a profesionalismului şi perseverenţei autorităţilor americane care au reuşit să descopere, după aproape treizeci de ani, aceste tablouri de valoare deosebită pentru România, nu numai din punct de vedere material, dar şi emoţional ».
Ulterior, tablourile au fost aduse în ţară, în prezent putând fi din nou admirate de către vizitatorii muzeului din Sibiu.

Pentru modul în care a decurs cooperarea bilaterală în clarificarea acestui caz, şeful Biroului Federal de Investigaţii al Statelor Unite ale Americii a trimis câte o diplomă de apreciere generalului Berechet, coloneilor Hurdubaie şi Fleacă, precum şi directorului muzeului Bruckental din Sibiu.

În ceea ce mă priveşte, am avut plăcerea să dau ochi, personal, cu « dispăruţii », în urmă cu trei ani, în 2008, când am sărbătorit în acest oraş întâlnirea promoţiei 1968 a Şcolii de ofiţeri a Ministerului de Interne.

Este un exemplu excelent de cooperare poliţienească în cadrul oferit de Interpol, organizaţie care grupează în prezent 188 state de pe toate continentele lumii şi care este angrenată efectiv în lupta cu criminalitatea transnaţională care nu cunoaşte frontiere.

General-maior (r.) dr. Ioan Hurdubaie
Articol publicat în Buletinul aniversar al Asociaţiei, apărut cu ocazia aniversării a 20 ani de la înfiinţare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *